Cino

Azi vă prezentăm Gia cu "Cino".

CINO

Nu pot să încep decât cu: "A fost odată.... A fost odată o fetiţă care a crescut şi s-a făcut femeie, iar femeia şi-a împlinit rostul, a trăit fericită până la adânci bătrâneţi...? Nuuu! Vreau să amestec viaţa cu povestea, dar nu se lasă. Viaţa nu-i de poveste. I-a purtat paşii spre meleaguri străine, departe....Şi-a dorit să-i vină prietenii, să vadă în ce loc minunat trăieşte. Prietenii au venit, dar nu s-au mirat atât de tare, pe cât ar fi vrut ea. Uitase, că noi, cei de aici, nu ne regăsim decât în viaţa în care ne-am născut. De ce scriu toate astea? Pentru că aseară, într-un moment de linişte, mi-am făcut inventarul. Se apropie sfârşitul anului şi...trag linie: ce am avut, cu ce am rămas şi ce nu voi mai avea. Bilanţul a fost că: am un dor în plus, o iubire lipsă, ... nu văd ce nu voi mai avea, cuvântul pluteşte într-o lacrimă mare. Nu, nu plâng. Îmi trec pragul ochilor Neputinţa în faţa vieţii, Durerea că sunt atât de neputincioasă şi Disperarea că sunt din ce în ce mai singură. O rază jucăuşă îmi prinde privirea umedă şi-o duce repede, repede, departe, la steaua care luminează altfel decât celelalte. Nu-mi amintesc s-o mai fi văzut. ... Un ultim gând: "eu am să plec… am să-mi fac alt rost pe ... Cino!?! Aşa mi-am botezat planeta pe care am să ajung. Tu trebuie să ştii, ca să poţi să mă găseşti. Este o planetă mov, în constelaţia Proxima Centauri. Nu are zi, nu are noapte, doar un amurg continuu. Aici este o casă, aşa cum sunt casele din Ardeal. Ai să vezi fumul ce se ridică din coş. În soba din teracotă albastră voi arde tot timpul pulbere de stele. Am să stau în balansoar, cu o păturică de nor pe genunchi, am să beau ploaie şi am să mănânc ... ce-mi găteşti tu".... Privirea înoată în lacul de lacrimi cât poate de repede. Ştie, acum, ce va să vadă! Uite-o, în pragul porţii înalte, Cino îmi zâmbeşte, aşa, din ochi, cum numai ea ştie. Dar, ce se întâmplă? Scrutând necunoscutul, privirea mi-a obosit şi s-a întors sfârşită în spatele pleoapelor care se strâng tare. Adorm. ,,A fost odată o fetiţă şi...o planetă mov”... Ce bine că visul e poveste. Pace. Dimineaţa am ridicat ochii spre cer şi am zâmbit. Ce bine-i să ştii că cineva, undeva, te aşteaptă azi, mâine ... când o fi!!!
Nu ştiu cât Decembrie, 2008