Nota „LA”

Dă-mi tonul gamei cuvintelor: do, re, mi .....Ce frumos sună! Eu scriu şi şterg. Şterg cuvinte de pe alba foaie de hârtie pentru că totul sună fals.Cine? Ce? Totul? NU, doar nota LA!
Nota LA? Ce întrebare! Stupidă sau ............?
Plouă cu întrebări şi eu mă simt sugrumată de falsitatea notei. Corectează! Lasă-mă gândule în pace! Nu ştii să ............ gândeşti.
Nota „LA” lansează în aer mii de game false. Totul este retezat. Retezat de la rădăcina visului. Şterg, rup, arunc. Iară şterg, rup, arunc. Iară şterg, rup, arunc, iară şterg, rup, arunc ....
Îmi simt sufletul gol.
Iată greşeala! Am scris-o pe rândul împlinirilor când ea este doar o amintire.
O amintire rece, gravă, cruntă. Vine timpul „pierdut”. Mi-o cere. Să i-o dau, să nu i-o dau?
Nu, dute-n pace, timp pierdut.
Am nevoie de el. Doar de el? De tot ce-a fost şi este şi va fi. Cântăm în cor gama cuvintelor...
Do, re, mi, fa, sol, la si, so ..................