Omul de rând

Să cauţi toată viaţa o lumină
E soarta omului de rând.
Ei spun că sunt genii cei care
Văd la sfârşit un capăt de pământ.

Dar geniu este omul care
În fiecare nor şi ploaie
Vede răsărind un soare
Şi nu se întreabă de ce oare ?

A pune întrebări tot timpul
Se cheamă că e gest de geniu
Dar omul cel de rând nu are
Timpul de a pune doar o întrebare.

El e simplu, răbdător, tăcut,
Şi ştie adânc în sufletul lui brut
Că nu este zgomot mai mare
Decât un simplu urlet mut.