Anotimpuri

Azi mi-a bătut în geam
O creangă veselă de primăvară.
Auzise ea, cumva, un zvon
Cum că iubirea durează doar o vară.

Sunt nebuni cei ce cred acest lucru,
Mi-a spus ea foarte serioasă,
Iubirea este o problemă total neînţeleasă,
Şi toate anotimpurile au căzut de-acord
Că trebuie discutat pe îndelete acest zvon.

Am vrut să plec dar o bătaie insistentă
M-a reîntors la geam, nedumerită.
Era o frunză galbenă de toamnă, cam ameţită,
Dar plină de bun simţ şi gentileţe.

Să nu crezi în zvonuri, mi-a şoptit grăbită,
Iubirile nu sunt toamne, iubirile nu sunt veri,
Iubirile sunt o iubire pentru tine,
Iubirea pentru tine e iubire de la tine.

Nu am înţeles prea bine cuvintele înfrigurate
Aşa sunt toamnele, fete cam grăbite,
Dar avea dreptate cu iubirea.
Nu pot fi iubiri, iubirea e doar una.

O, ce greşeşti, drăguţă !
Mi-a susurat gentil un fulg de iarnă.
Te credeam mai deşteaptă, mai abilă,
Iubirea e cu subînţeles,
O ştii prea bine !

Nu, nu ştiam, nu ştiu,
Nu cred că o să ştiu vreodată,
De e iubire sau iubiri
Mie mi-e tot una.
În tot ce face ştiu că trebuie să fie iubire
Şi în tot ce dăruim, iubire va să fie,
Iar pentru noi, la marele final,
Să ne gândim că de la El noi vom primi în dar,
Numai Iubire.