Dă dacă …..

Răsfoind un caiet cu amintiri aşa cum unii dintre părinţii noştrii aveau prin anii 80, am găsit ceva interesant. Pe nişte foi îngălbenite de vreme, mătuşa mea a scris/ a copiat, probabil de prin alte cărţi, o altfel de versiune a celor zece porunci. Ştiţi, cele zece porunci .....cele care ne spun ce să facem şi, mai ales, ce să nu facem .....? Ei bine, cele porunci scrise/copiate de către mătuşa mea mi s-au părut deosebit de interesante, atractive şi consider că merită să le învăţăm. Iată cele zece prorunci:

1. „Să aştepţi oricât.”
2. „Să aştepţi orice. ”
3. „Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent”.
4. „Să nu numeri zilele”.
5. „Să nu uiţi că orice aşteptare este provizorie, chiar dacă durează toată viaţa”.
6. „Repetă-ţi că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim”.
7. „Nu pune în aceiaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este, uneori, o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur”.
8. „Dacă gândul ăsta te ajută nu ezita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic”.
9. „Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea nu te învinuieşte că eşti egoist”.
10. „Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă”.
După cum mai spus, interesante aforisme. Este adevărat că nu mă împac cu poruncile trei şi patru dar .... merge. Lectura asta mi-a dat idei. Nu termin şcoala şi nici liceul dar îmi fac şi eu un caiet cu amintiri şi sunt chiar curioasă ce vor scrie colegii mei. Sper doar să nu râdă de mine, de intenţia mea şi să mă ia în serios, cu adevărat. M-am gândit să pun, pe caiet, titlul următor: „Dă.....dacă”....!?!??! – Dar nu sunt sigur de semne de puctuaţie de după titlul.....?!?!?!?
Miriam