Apărătorii – Radu Ciobotea

Vorbeam despre cărţile de aventură, în special cele de capă şi spadă şi am realizat că în afară de logofătul Radu din cărţile Rodicăi Ojog – Braşoveanu (Agentul secret al lui Altîn Bey, Logofătul de taină, Secretul Jupâniţei) şi cel din cărţile lui Radu Theodoru (seria Corsarului) nu prea îmi amintesc alte personaje de acest tip din literature noastră. Şi oricum, cu aceste personaje am făcut cunoştinţă înainte de 1989...Ei bine, deunăzi am avut o frumoasă revelaţie. Printre rafturile pline de praf ale unei librării uitate de vreme şi privaţi am găsit o carte, în două volume, întitulată “Apărătorii”. Autorul nu mi-era cunoscut dar titlul, ca de altfel şi coperta, mi-au incitat interesul.
Cu o copertă sugestivă, tipărită pe o hârtie ce mi s-a părut de bună calitate şi într-o prezentare deosebită, cartea domnului Radu Ciobotea a fost mai mult decât o surpriză plăcută. Atât primul volum – Ultimul meterez -, cât şi cel de-al doilea – O ferestră de timp – mi-au captat atenţia de la primele rânduri citite.
Pe copertă ni se atrage atenţia că “acest roman ne apără împotriva uitării adevăraţilor eroi ai neamului, împotriva laşităţii şi a falsului patriotism..” dar şi că “Apărătorii este o carte care cheamă o anume copilărie. Copilăria frumoasă, nebunatică, aventuroasă, uneori săgalnică, alteori frământată, pe care mulţi dintre noi am avut-o sau şi-ar fi dorit să aibă. O copilărie a haiducirii prin codrii, dar şi una a lecturilor de romane ...plapitante, lungi cât o vacanţă de vară, bune de luat în tren, la cabana de la munte, pe nisipul plajei sau, indiferent de loc, la umbra blândă a unei înserări, care nu poate sosi decât pe aripa unei poveşti”.
După un astfel de îndemn, singura soluţie a fost achiziţionarea cărţilor şi ....cititul. Surpriză – surpriză. Acţiunea se petrece în anul de graţie 1458 iar unui dintre eroii noştri este căpitanul Cosmin Oană, aflat în slijba măriei sale Ştefan cel Mare şi căpetenie celor cinci sute de Apărători, boier cu stare şi moşie la Albeşti, căsătorit cu o contesă italiană de spiţă nobilă – Frassetti - şi tată a doi minunaţi copii, Alexandru şi Ştefănel. Ceea ce urmează bate însă orice film de cţiune cu Jackie Chan, Triplu X sau bătrânelul Bruce Willis. Căci vedeţi voi, acest căpitan fusese şcolit în Italia, la Padova, unde impresionase o societate secretă internaţională – a Apărătorilor – şi devenise, deci, parte a acesteia. Cum se spune şi în carte “Apărătorii nu desfăşoară mari bătălii, nu conduc sute de mii de omeni, dar izbesc acolo unde nimeni n-ar îndrăzni, salvează ceea ce nimeni nu mai poate salva... Ei sunt ultimul meterez, ultima şansă atunci când totul pare pierdut...”
După suntem ţinuţi cu sufletul la gură de peripeţiile tânărului căpitan Cosmin Oană, trecem pe un alt plan, cel al peripeţiilor prin care trec cei doi copii ai acestuia, respectiv fiul cel mic al căpitanului, Ştefănel, ce fusese răpit de către tătari şi celmare, Alexandru, cre rămâne în Europa. Deşi ni se spune că undeva, cândva, cei doi copii trebuie să se întâlnească datorită unor calităţi paranormale (perceperea primejdiei chiar înainte de a se contura aceasta) existente în cei doi, ne lăsăm furaţi de etapele prin care trece fiul prizonier la tătari, călătoriile pe drumul Mătăsii, prin munţii Caucazului, înapoi în China, în Japonia - unde fiul devine luptător ninja -, şi cel mare care este şcolit de profesorii tatălui lor.
Binenţeles că, alături de multe alte caractere negative, apare şi opusul Apărătorilor – Cuceritorii – pentru că orice carte de aventuri care se respectă are “poliţistul bun, poliţistul rău”. Cuceritorii folosesc semnul şarpelui şi al săgeţii, sunt antrenaţi pentru asasinate politice şi instaurarea terorii, eliminarea conducătorilor creştini şi asiatici, sunt fanatici, sângeroşi şi nomazi...Normal...
Autorul ne luminează, abia la sfârşit, de proporţia de adevăr şi ficţiune din cele două cărţi şi aceasta nu cred că ne strică gustul de aventură pe care îl avem, din cap până în picioare, după terminarea lecturii. La fel de natural în descrierea luptelor lui Ştefan cel Mare, cât şi în descrierea antrenamentelor pentru formarea caracterului de luptor ninja a lui Ştefănel, autorul ne aduce sufletul la gură de prima până la ultima pagină, fără nici un moment de respiro.
Am ales această carte pentru aceia care spun că doresc mai multă acţiune,mai multe lupte, mai multe....Habar n-am ce ar dori decât, probabil, o imensă doză de andrenalină. Ei bine, poftiţi şi vă serviţi...

Radu Ciobotea s-a născut la 1 iulie 1960 la Dej. A fost redactor la Flacăra, Expres Magazin, Evenimentul Zilei. A fost corespondent de război pe fronturile din Croaţia, Bosnia, Kosovo. În anul 2004 a devenit doctor în literatură comparată în cadrul Universităţii “Babeş - Bolyai” din Cluj – Napoca. În prezent este redactor şef al săptămânalului Diaspora românească (Londra) şi conferenţiar universitar la Catedra de Jurnalism a Universităţii “Aurel Vlaicu” din Arad. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.