Merii

Ai văzut vreodată lumea privită de un măr ?
Stau crengile cu rod plecate
Şi frunzele tot plâng către pământ.
L-ai auzit cum spune
Poveştile din vremuri moarte
În care mere aurite salvau o lume
Cu prinţi, prinţese şi cu zâne ?
Stau merii plin de rod la poarta noastră.
Trecem nepăsători pe lângă ei în fiecare zi,
Ei ne iartă şi se dau cu totul
Pentru ca noi să râdem în fiece dimineaţă.
Ai simţit vreodată lumea prin coaja unui măr ?
Cu seva privind prin crăpături
Cum mergem-ncoace şi în colo
Cu ţeluri goale, fără nici un rost ?
Ai ascultat atent cum bate inima unui măr ?
Cum pălpâie-n adâncuri
Văpaia vremurilor duse şi aurul iubirilor nestinse ?
Întinde mâna când vezi un măr în drumul tău
Şi rupe rodul plin de miere
Muşcându-l ai să simţi
Ce simte mărul o viaţă lângă tine.